luni, 4 octombrie 2010

Cand frunzele fosnesc a batranete,copacii devin mormant

Mi-e dor sa fiu copil.Dar un dor din ala,de te doare sufletul!Sau poate doar mi-e dor.E abia inceputul lui octombrie si deja vad oameni cocosati de frigul zilei de maine,cu palme tocite de aceleasi griji,cu buze aspre de singuratate.Ceaiul se raceste prea repede,cerul apasa prea greu cu ploaie iar mie mi se face pielea de gaina cand ma dezvelesc dimineata.Pana si ochelarii au inceput sa mi se abureasca!
As da orice s-o aud acum pe mama strigandu-ma de la balcon,sa intru in casa ca se intuneca,in timp ce eu ma joc de-a v-ati ascunselea.Nici macar nu purtam ochelari pe atunci!Era atat de clar totul incat puteam vedea,de la o distanta de kilometri de ani,chiar si visele.Implinite.Acum simt si vad totul in ceata.Si cica asta se numeste hipermetropie.Auzi tu,ei imi prescriu ochelari de vedere....nu stiu ca maturitatea e o boala incurabila?

2 comentarii:

Anonim spunea...

Ai cnostinte cu copii mici? Joaca-te cateva zile cu niste kinderi de 3-4 ani si o sa-ti incarci bateriile, sufleteste ca fizic o sa fii franta.

Anook spunea...

M-am regasit in cuvintele tale si din aceasta cauza urmeaza sa ascult sfatul Anonimului:)