No strings attached

Si a venit.Avea un zambet studiat.Zambetul care nu transmite nimic,cel mai trist si enervant zambet.Am simtit tensiunea de cand era abia la parter,dar tot ce am putut spune a fost "Bine ai venit.Ia un loc langa noi".Nu cred ca ma suporta in momentul ala.I-am pus un pahar cu vin in fata,poate asa s-ar mai fi inmuiat rigiditatea dintre noi.Nu vroia sa fie aici,nici macar oamenii prezenti nu o incantau suficient cat sa le acorde acel zambet prefacut.Doar rujul de pe buze arata ca a aruncat o privire fugara in oglinda,cat sa para ferchezuita un pic.O vad frumoasa,dar faptul ca nu si-a pus pantofi cu toc m-a enervat,a considerat ca nu e ocazia pentru a-i purta,e sigur asta.As vrea sa-mi fie indiferent faptul ca a venit pentru ca trebuie.Si sunt deja la al treilea pahar cu vin

Imi doresc sa gasesc acele cuvinte pe care le pricepe toata lumea.Care sa nu aiba subinteles,care sa fie pur si simplu cuvinte.Care,puse intr-o fraza,sa exprime fix ceea ce se aude.Pentru ca am impresia ca ori oamenii din jurul meu nu ma inteleg,ori nu ii inteleg eu pe ei.Si din cate cuvinte am exprimat ca sa ajung la un consens,niciunul nu m-a ajutat sa fiu priceputa sau sa pricep.Doamne,si cate am de spus!Poate era mai usor inainte,cand,prin limbajul semnelor,indicai o piatra si fix o piatra,nu o piatra care ar putea fi tradusa intr-un cal de mare.