Intotdeauna am crezut ca nu am limite.Experienta de viata nu se opreste niciodata din a-ti largi orizonturile,dorintele si,o data cu acestea,limitele.Intotdeauna am crezut ca a-ti largi limitele inseamna a te autodepasi,a te autoeduca mai mult,a-ti implini visele si a spera la realizarea altora mai mari,si mai mari,si mai mari...Am crezut ca limitele sunt pentru a ne complace in situatii mediocre si pentru a nu incerca sa facem ceva ce se poate transforma intr-un esec pe care nu ni-l putem asuma.
Oricat de "nelimitata" m-as fi crezut,mi-am dat seama ca m-am ingradit.Mi-a dat cineva cu limitele in cap zilele acestea.Si urasc sa ma complac intr-o situatie with one exit only.Nici macar safe exit nu exista.NU FACETI NICIODATA COMPROMISURI,decat daca stiti sigur in ce/cine va bagati,urmari,efecte,timp.Niciun compromis nu tine cont de limite.Oricat de nemarginite ar fi ele.
Mi-am dat seama ca mi-am creat singura limite,m-am aruncat in compromisuri iar acum,orice as face,nu am decat de pierdut.Loose-loose situation.Dar stiu ca atunci cand nu am decat de pierdut si vreau sa ies din situatia care ma limiteaza la asta,devin persoana care nu mai tine cont de nimic si de nimeni,decat de ea.
Iar acum ma simt atacata.Granite imi place sa cred ca nu am(decat daca e nevoie).Dar PE AICI NU SE TRECE!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu