miercuri, 3 martie 2010

Oameni vs cei care se vor a fi oameni

"Gandesc,deci exist".Doamne,de cate mortaciuni sunt inconjurata in cazul asta!Si le-am simtit mirosul prostiei,le-am sarutat buzele putrede si le-am tinut mainile mucegaite.Si la un moment dat te afunzi atat de tare in letargia asta fizica si psihica,imputata de o mortaciune a societatii,incat ai vrea sa ai si tu maini mucegaite.Dar oamenii nu mucegaiesc in timpul vietii.Deci sunt om.Deci gandesc.
In schimb,oamenii-mucegai isi ascund resturile de piele care atarna ostentativ in manusi,manusi fine ca puful papadiilor din Eden.Si apoi,brusc,te ademenesc cu marul inceputului de lume.Si,incetul cu incetul,isi dau jos cate o manusa,pe rand,ca tu sa nu simti ca uneori,dupa ce faci dus si ai pielea fina,carnea lor pangarita de rautate te atinge,lasa urme peste tine ca melcul ce-si face drum pe o frunza.Iar cand se elibereaza in totalitate de manusi,deja nu mai observi,esti inca sub gustul divin al marului plin de pacat.Iar cand realizezi ca esti murdara,ca mintea lor e intr-a ta,ca viata lor e intersectata cu viata ta,ca mirosul de putred nu te mai surpinde,incepi,incet-incet,sa devii om de mucegai.
Eu sper sa realizezi ca umezeala nu-ti prieste si sa scoti capul la lumina si sa-ti umpli pieptul cu aer si sa vezi cum,in jurul tau,trec oameni zambind.Oameni ale caror buze nu sunt putrede.Deci....e randul tau sa infloresti!

Un comentariu:

Cristina spunea...

Frumos ai scris, manca-te-ar mama... Prea frumos pentru oamenii pe care ii descrii acolo.