dau timpu -napoi si-mi surade fata
mai astept o secunda si deschid o usa
inima-mi piept imi bate nebuna.
aud clopotelul si stiu ca e EA.
paseste pragul vioaie razand strengareste
intreaga casa prinde viata,lumina,culoare.
incet,din bucle adun coronite de flori
sunt norocoasa si mandra;pacat ca nu-mi ajunge vremea sa-i impletesc cositele-i de aur....
e-atat de putin timpul petrecut cu tine,copila mea!
esti soarele meu,trupul meu,fiinta zamislita din dragoste,
esti aerul si painea ce-mi hraneste sufletul,dorul;
esti ingerul meu pazitor.
pasind mai aproape,deschid alta usa,apare ciudat,dar nespus de dorit,micut,plapand,un caine.
suntem fericiti.asteptam sa mai treaca un maine.azi ne despartim intaia oara.
ma intreb daca nu cumva e doar un cosmar.zavorasc sifonierul;asa pot pastra mai mult parfumul copilariei,
mireasma coronitelor de pe frunte,sosotelile tarzii pana-n noapte,dulceata tortului de majorat....
si plec.iau iconita din mana mamei,nu am putere sa strig la dumnezeu cat mi-e de greu si
cat ma doare si cat as vrea sa fim iar toti,sa plangem si sa radem impreuna.
o doamne,de ce traim doar o singura data?
de ce asa de curand ne-am dat poate ultima imbratisare?
trec pragul greoi,ma inec in lacrimi,dar pasesc inainte
si ma fac mica,mica in lumea asta mare.
acum e soare afara,e curata casa,dar nu mai aud clopotelul,nu mai deschid nici o usa.
si totusi,undeva,un suflet pitic dupa un sifonier,se aude cum plange,schelalaie incet,asteptand o zi cand vom fi iarasi toti.
vom aprinde din nou luminile-n casa si ne va fi bine.
acolo undeva,ne asteapta un caine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu